Cum au fost fabricate dosarele MISA – Bivolaru (Video)

O incursiune în trecutul dosarelor MISA, pentru a înţelege cum s-au petrecut lucrurile. Considerăm că, dincolo de avalanşa de ştiri fabricate la ordin de presa aservită puterii, este nevoie să aflăm Adevărul.

Deși acest film documentar a fost realizat în urmă cu aproape 10 ani este mai actual ca oricând.

Pe 18 martie 2004 autorităţile române au declanşat „cea mai mare acţiune din ultimii 15 ani”. Acţiuni în forţă nejustificate, pentru care s-a sperat să se găsească ulterior ceva dovezi incriminatorii, care să acopere abuzurile. O campanie deşănţată în presă, pentru care iarăşi nu există nici o justificare (dar cine mai stă să analizeze asta, dacă toate ziarele şi posturile TV merg pe aceeaşi linie).

Lipsa deconcertantă a dovezilor. Instigarea opiniei publice, a cărei „dreaptă furie” să justifice acţiunea în forţă împotriva MISA. Şi, pentru că totuşi nu a ieşit nimic, s-a trecut la PLANUL B: punerea sub acuzare a lui Gregorian Bivolaru, liderul spiritual al MISA, în speranţa de a distruge MISA prin „decapitare”.

Asta se petrecea acum mai bine de zece ani, şi autorităţile se pare că nu şi-au pierdut năravul. Gregorian Bivolaru este din nou închis pe nedrept, urmărit mereu într-un joc absurd care ar cam trebui să se se apropie de final. Este timpul ca adevărul să iasă la lumină!

Motivarea instanței clujene care a condus la achitarea lui Gregorian Bivolaru şi altor 20 de persoane din cadrul MISA. TRIBUNALUL CLUJ, SECŢIA PENALĂ, Dosar nr. 22351/3/2007, SENTINŢA PENALĂ NR.62/2015

Inconsistenţa probelor acuzării din prezenta cauză şi absurditatea acuzaţiilor aduse prin rechizitoriu dovedesc caracterul represiv al acestei acţiuni a autorităţilor împotriva membrilor şi simpatizanţilor M.I.S.A., a căror libertate de conştiinţă este astfel grav încălcată. Scopul real şi evident al rechizitoriului şi a trimiterii în judecată a inculpaţilor nu a fost tragerea la lor la răspundere penală, ci desfiinţarea acestei şcoli de yoga prin descurajarea membrilor ei de a îşi exercita libertatea de conştiinţă.

Conform rechizitoriului, aşa cum s-a arătat, Bivolaru Gregorian şi alte 20 de persoane ar fi „exploatat” munca fizică şi intelectuală a membrilor şi simpatizanţilor M.I.S.A. Întregul dosar se bazează doar pe plângerile a 12 foşti cursanţi care acuză fără dovezi că ar fi prestat muncă fizică în timp ce locuiau în aşa-zisele „ashram-uri” sau atunci când participau la activităţile M.I.S.A. Plângerile acestor aşa-zise „părţi vatamate” au fost scrise şi semnate abia după percheziţiile extrem de violente şi abuzive din 18 martie 2004 efectuate în cauză, când autorităţile judiciare, presa şi SRI deja se pronunţaseră împotriva M.I.S.A., încălcând grav prezumţia de nevinovăţie a celor cercetaţi. Totul arată că aceste plângeri sunt rezultatul presiunii politice exercitate prin intermediul procurorului, ca urmare a faptului că percheziţiile nu au dus la descoperirea de probe în susţinerea unor acuzaţii penale.

Este mai mult decât semnificativ că cei 12 foşti cursanţi M.I.S.A. care sau constituit ca părţi vătămate nu au formulat plângerile înainte de 18 martie 2004, imediat după epuizarea presupuselor fapte reclamate de ei, deşi ei nu mai urmau cursurile yoga şi nu mai locuiau nici în aşa-zisele „ashram-uri” de mai mulţi ani de zile. Prin urmare, ei nu se aflau sub acea aşa-zisă forţă a autorităţii simbolice a inculpaţilor pe care ei o reclamă. Semnificativă este şi disproporţia dintre asa-zisul prejudiciu descris şi sumele fabuloase cerute ca daune, de peste 5 milioane de euro.

Publicarea integrală pe internet a întregului 2echizitoriu, chiar înainte de a fi sesizată instanţa de judecată, dovedeşte cu prisosinţă aceste presiuni care au existat în timpul anchetei. Totodată, nimic nu dovedeste mai bine fabricarea unei grave acţiuni represive împotriva membrilor şi simpatizanţilor M.I.S.A. decât această inconsistenţă a acuzaţiilor. În ciuda sutelor de poliţişti, procurori, agenti S.R.I. care au lucrat la caz şi a sumelor imense debani cheltuite pentru această anchetă, tot ce s-a obţinut au fost câteva declaraţii ale unor adulţi care au pus semnul egal între traficul de persoane şi munca voluntară pe care ei susţineau că ar fi efectuat-o în cadrul locuinţelor numite „ashram”, unde au ales sa locuiască din proprie iniţiativă, la solicitarea lor. Toţi au cerut sume mari ca despagubire „pentru ca ar fi fost traficaţi”, cu toate că au fost liberi să părăsească respectivele locuinţe când au dorit aceasta şi cu toate că nu există minime dovezi ale constrângerii lor în sensul depunerii vreunei activităţi. „Muncile” pe care le reclamă reclamanţii erau efectuate de către ei ca persoane majore, dotate cu discernământ şi constau în activităţi inerente unei comunităţi care se autoadministrează.

Marea majoritate a celor publicate în ziare despre cursanţii M.I.S.A. nu a avut nimic de a face cu realitatea, având în vedere stilul lor real de viaţă. Cursanţii M.I.S.A. au fost acuzaţi că deţineau arme, deşi nu au existat niciodată probe pentru susţinerea acestei acuzaţii. Au fost trataţi ca oameni periculoşi, deşi ei practică non-violenţa. Au fost acuzaţi de consum de droguri, în ciuda faptului că ei refuză să consume chiar şi drogurile obişnuite: cafea, alcool, tigări.

Analizele de sânge efectuate de practicanţii yoga imediat după percheziţii au demontat şi aceste acuzaţii absurde. Cursanţii yoga au fost prezentati ca profitori şi exploatatori, desi ajutorul reciproc este privit cu înaltă consideraţie printre membrii comunităţii lor. Singura lor „vină” este în realitate faptul că practică Yoga şi susţin un mod alternativ de viaţă.

Prin intermediul presei s-a urmărit incitarea la ură şi violenţă a cititorilor şi a spectatorilor, urmărindu-se ca astfel să fie „justificată” necesitatea acţiunilor anterioare întreprinse de autorităţi împotriva practicanţilor M.I.S.A. şi care nu au avut „rezultatul” scontat.

Termenii din lege trebuie însă aplicaţi exact la situaţiile care s-a urmărit să fie reglementate prin acea lege, nu să fie interpretaţi abuziv şi aplicaţi la situaţii care nu fac obiectul încălcării legii penale, cum este situaţia modului de viaţă al practicanţilor yoga ales ca urmare a dreptului constituţional la libertatea de conştiinţă.
Plasarea activităţilor specifice ale membrilor şi simpatizanţilor M.I.S.A. sub titulatura traficului de persoane aduce atingere de la început legalităţii rechizitoriului D.I.I.C.O.T., întrucât legalitatea încriminării exclude interpretarea legii penale prin analogie asupra unor fapte neprevăzute de lege. Este evident că încriminarea traficului de persoane nu a avut ca scop interzicerea activităţii voluntare sau a dreptului grupurilor de a-şi defini o viaţă comunitară proprie.

1 COMENTARIU

  1. Sufleteste sunt alaturi de voi si de dl. Gregorian Bivalaru. Nu impartasesc credintele voastre "spirituale" insa recunosc in toate actiunile autoritatilor abuzurile pe care le-au facut cu mine. Exact aceeasi maniera si tactica de manevra la un nivel insa, mult mai mic dar aproape identic. Aceleasi proceduri, argumente, tactici. Daca as spune cuiva ar zice ca delirez pentru ca unii oameni nici macar nu-si pot imagina Ca se pot petrece asemenea abuzuri. Recunosc insa foarte bine toate acestea si ma bucur ca ati avut curajul Sa spuneti si celor care au putut face putina dreptate. Sunt sigura ca si de aceasta data istoria se repeta si eu personal sunt ingrozita pentru ca ma pot gandi ca la fel mi se poate intampla din nou si mie.
    Ps.: se intelege ca atata timp cat impartasesc alte credinte, spirituale fara ghilimele sunt doar credintele proprii. Imi cer scuze daca am jignit.

LĂSAȚI UN MESAJ